Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț – biserica de piatră

Biserica Volovăț a fost construită de Sfântul Ștefan cel Mare, între anii 1500-1502, pe locul alteia mult mai vechi din lemn ce a aparținut legendarului Dragoș Vodă, întemeietorul Moldovei. Vechea biserică din lemn de la Volovăț, construită în anul 1353 de către Dragoș Vodă, a fost mutată de către Sfântul Ștefan cel Mare, cu multă pioșenie, în cimitirul de la Mănăstirea Putna, aproape de ctitoria sa domnească.
După cum consemnează și cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legenda că biserica de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică.

Pisania se găsește deasupra ușii de la intrare și are următorul text:
„Binecuvântatul și de Hristos iubitorul Ștefan Voevod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod și doamna sa Maria fiica lui Radu voievod și cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod au zidit acest hram în numele Înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci. Și s-a început în anul 7008 (1500) și s-a săvârșit în anul 7010 (1502) și a domniei sale în anul al patruzeci și șaselea curgător, în luna septembrie 14”.

Biserica este o construcție masivă, din piatră, de tip navă, cu pronaos, naos și altar. Între naos și pronaos se găsește un zid despărțitor, cu o ușă dreptunghiulară. Lăcașul de cult a fost ridicat în doi ani, ceea ce înseamnă un timp de construcție mai mare comparativ cu alte ctitorii ale lui Ștefan cel Mare.

Biserica a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Sucevița.

La biserica de piatră din Volovăț au avut loc mai multe lucrări de restaurare. Astfel, în anul 1825, lucrări ample de restaurare conduce preotul paroh Ioan Grigorovici, iar în anul 1871, în urma unui mare vânt, acoperișul trebuie refăcut.
În 1856 s-a construit un turn-clopotniță din lemn.

În anul 1885 bisericii i-a fost realizată pictura interioară, iar între anii 1935-1936, biserica din Volovăț a fost curățată de tencuială pe porțiunea de zid de piatră din exterior, ocnițele, din cărămidă, rămânând tencuite.
De prin 1980, unul din contraforturile bisericii a început să slăbească. Ca urmare, monumentul a început să se încline periculosîinspre sud. Problema se datorează modului iresponsabil în care s-au executat lucrările de irigație în urma cărora a fost închisă albia unui pârâiaș, vechiul Volovăț.
În anul 1986, la numai 486 de ani de când o ridicase Ștefan cel Mare, ploaia curgea răzbit prin acoperișul spart, complet ruinat și putrezit. Părintele paroh a reușit să adune singur sumele necesare achiziționarii șindrilei.

“Penultima ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare și Sfânt, ridicată pe locul bisericii de lemn a lui Dragoș Vodă, a fost uitată, ignorată de toți cei care aveau puterea să-i redea însemnătatea reală”, a spus preotul Valenciuc, neobosit apărător al valorilor ștefaniene.
Biserica de piatră din Volovăț, cu hramul “Înalțarea Sfintei Cruci”, are un aspect impunător și este decorată la exterior cu modele geometrice realizate din cărămidă și cahle rotunde smălțuite.

În interiorul Bisericii din Volovăț s-a descoperit o pictură murală, deși se credea că biserica nu a fost pictată niciodată. Potrivit lui Emil Ursu, Directorul Complexului Muzeal Bucovina, pictura murală a fost descoperită în timpul unor probe de curățare special pentru a căuta urme de pictură.
Ursu a spus că aceste probe au fost făcute în cursul anului 2007 de către profesorul universitar doctor Oliviu Boldură de la Universitatea București, cel care s-a ocupat de restaurarea monumentelor UNESCO din județul Suceava.

Ursu a mai subliniat și că, în continuare, urmează să fie realizată restaurarea picturii murale descoperite în biserică, însă este necesară alocarea unor fonduri pentru aceste lucrări de restaurare. Nu este de trecut cu vederea nici ajutorul primit de la părintele paroh Dumitru Valenciuc, care s-a zbătut pentru a strânge o parte din fondurile necesare.

Documentația depusă la Ministerul Culturii și Cultelor, întocmită pe cheltuiala Parohiei Bisericii, propunea următoarele măsuri generale de conservare a monumentului, conservarea și restaurarea decorației murale originale din timpul lui Ștefan cel Mare, identificarea decorației ștefaniene prin decaparea suprapunerilor de văruieli și mortare, operațiuni la nivelul stratului de culoare și a stratului suport, îndepărtarea mortarelor necorespunzătoare, consolidarea stratului suport, chituirea sub nivel a lacunelor și fisurilor profunde, îndepărtarea repictărilor, curățarea și fixarea stratului pictural, îndepărtarea sărurilor solubile, efectuarea tratamentului de biocidare, analize chimice, documentație fotografică și desenată.