Mănăstirea Neamt

Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului.

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este aghiazmatarul circular din fața mănăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.
Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească (18.000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebită. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării, și sala mormintelor, sau gropnița, amplasată între pronaos și naos.
Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior și pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile până la nivelul bolților. Fațadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în verde, galben, brun) cu cele gotice (contraforturi și ancadramente de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.
Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala inițială.
A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe, încorporată în zidul de incintă.
“Pisania”, in limba slavona, fixata pe fatada de miazazi a pronaosului, este deplin concludenta cu privire la ctitorul bisericii si la timpul cand a fost ea zidita:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeste acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tau intru slava sfintei si slavitei de la pamant la cer inaltare a Ta si Tu stapane acopere-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod a binevoit si a inceput si a zidit acest hram pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a sfarsit an anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator luna lui noiembrie in 14 “(1497).

Arhitectura și bogația plastică decorativă exterioară adaugă monumentului o măreție impunătoare. Un soclu, cu două lărgiri successive, formează postamentul puternic din blocuri mari din piatră de talie, deasupra căruia se înalță pereții zidiți până la două treimi din înălțime cu bolovani de râu și piatră mai măruntă. De la acest nivel până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat în zidărie de cărămidă. Pe porțiunea aceasta a paramentului sunt două rânduri de ocnițe – cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici – deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La elementele de policromie ale fațadelor se adaugă brâiele și pilaștri de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, atât în frize care înconjoară monumentul cât și în formă de colonete, precum și picturile în frescă ce se mai păstrează în unele ocnițe. Fațadele absidelor, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenești sunt orânduite simetric în jurul monumentului: două dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul arcului median al pronaosului, în dreptul încăperii mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului și, în sfârșit, unul mic în axul absidei răsăritene. Ferestrele prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, naos și altarul bisericii, în decursul timpului, au fost lărgite și mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a dat forma originară. Turla, de formă octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, se înalță pe două baze suprapuse, prima cu opt laturi iar a doua de formă stelată cu opt vârfuri. Atât bazele cât și fațadele turlei sunt decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.